La 6 august 2014, nava spațială Rosetta a ajuns în final pe orbita cometei 67P / Churyumov-Gerasimenko. În acest timp, el a reușit adesea să se ciocnească foarte mult cu mediul ei și, uneori, să obțină fotografii interesante apropiate. Dar în perioada în care 67P se află la cel mai apropiat punct al orbitei sale în jurul Soarelui, oamenii de știință din această misiune încep să aibă o perspectivă pe termen lung asupra modului în care Soarele și vântul solar acționează asupra trampului interplanetar de gheață.
În timpul rotației sale în jurul Soarelui cu o cometă vor începe să apară multe schimbări diferite. Cea mai evidentă este evoluția creșterii coșei cometului. Acest lucru este inevitabil, deoarece radiația solară încălzește puternic gheața cometei, formând jeturi de abur și praf. Dar există o nuanță: cometa este construită în heliosfera Soarelui, deci depinde și de dinamica fluxului constant al vântului solar.
Acest proces cu vântul solar poate fi urmărit datorită noilor cercetări primite de la echipa Rosette.
Toată lumea știe că există gheață pe suprafața cometei. Misiunea a reușit să detecteze o anumită cantitate de ioni de apă în coada coetului, care crește brusc pe măsură ce se apropie de Soare. Între august 2014 și martie 2015, instrumentul special al lui Rosetta, un consorțiu cu plasmă pentru analiza compoziției ionice, a fost capabil să detecteze o creștere de 10.000 ori a vitezei ionilor de vânt solar în apă. Ionii de apă (aceștia sunt molecule de H2O lipsite de un electron) apar în coma unei cometă. Acesta este numele atmosferei care înconjoară miezul cometei. Căldura primită de la Soare produce nucleul sublimării suprafeței de gheață în miez. Coma este umplută treptat cu aceste molecule și ele sunt ionizate de lumina ultravioletă a soarelui.
După ce trece prin acest proces într-o comă, moleculele sunt puternic influențate de proprietățile electrice ale luminii solare. În timp ce vântul solar devine din ce în ce mai intens, cometa se apropie de soare. În acest moment, ionii "simt" o mare accelerare a luminii solare și sunt pur și simplu aruncați din comă în spațiu. Unii dintre ei, de asemenea, se prăbușească înapoi în suprafața nucleului.
În plus, aceste particule, care provin direct de la vântul solar, bate în miez, pot provoca un efect de pulverizare. Asta înseamnă că materialele explozive ies din nucleu și se deplasează în coada cometei. Aceste particule lasă o amprentă spectroscopică. Deci, Rosetta primește acest semnal și poate chiar măsura.
Folosind un focuser cu spectrometru de masă, Rosette a reușit să detecteze această atomizare atomică și să descopere un număr imens de elemente prezente în coada ionică a cometei. Conform informațiilor primite, ele includ sodiu, siliciu, potasiu și calciu. Interesant este faptul că astfel de elemente pot fi găsite în carbonatele carbonate (aceasta este o clasă rară de meteoriți). Cu toate acestea, abundența de comete depășește meteoriții, deci este nevoie de mai multă muncă pentru a explica aceste diferențe. Oamenii de știință sugerează că viteza cometăi va scădea atunci când se apropie de soare. La urma urmei, cometa se va încălzi, mai multe gaze vor fi scoase din nucleu, iar coma va crește. Acest lucru poate afecta deformarea particulelor de vânt solar, protejându-le împotriva coliziunii cu miezul.
Deja a reușit să observe abaterea protonilor la 45 de grade folosind senzorul. Aceasta este prima dovadă a interacțiunii dintre cometă și mediul solar.
