Telescopul spațial Hubble demonstrează o explozie supraviețuire strălucitoare 1987a în Norul Magellanic Mare (vecinul galactic al Căii Lactee)
La 23 februarie 1987, lumina unei stele explozive uriașe a ajuns pe Pământ. Evenimentul a avut loc pe teritoriul Marelui Nori Magellan, o mică galaxie de 168000 de ani-lumină distanță de Calea Lactee. A devenit cea mai apropiată supernova de aproape 400 de ani de la prima revizuire în telescoapele moderne.
După 30 de ani, cercetătorii au folosit pentru prima oară vizibilitatea cu raze X și modelarea fizică pentru a determina cu acuratețe temperatura elementelor dintr-un gaz în jurul unei stele moarte. Deoarece undele de șoc ultra-rapide din inima unui star supernova se prăbușesc în atomi din gazul înconjurător, ei încălzesc acești atomi la sute de milioane de grade Fahrenheit.
Ieșiți cu un bang mare
Atunci când o stea gigantică îmbătrânește, straturile exterioare se îmbină și se răcesc sub formă de structuri reziduale la scară largă în jurul stelei. Miezul stelar formează o explozie uimitoare a supernovei, după care rămâne o stea de neutron superdens sau o gaură neagră. Vitezele de șocuri se propagă la 1/10 viteza luminii și se termină în gazul din jur, care se încălzește și strălucește în raze X strălucitoare.
Observatorul Spațial Chandra al NASA urmărește emisia de supernove 1987a de la lansarea telescopului cu 20 de ani în urmă. Supernova a fost apoi foarte surprinsă, deoarece a reușit să fixeze o serie de trei inele în jurul ei. Se pare că din 1997, supernova 1987a a fost în contact cu inelul cel mai intim (ecuatorial). Cu ajutorul telescopului Chandra, oamenii de știință au studiat lumina creată de undele de șoc când au interacționat cu inelul ecuatorial. Echipa a vrut să știe cum au fost încălzite gazul și praful din inel. Ei au dorit, de asemenea, să determine temperatura diferitelor elemente din material.
Pentru a ajuta la măsurători, cercetătorii au studiat simulări 3D computerizate detaliate ale unei supernove, ceea ce a făcut posibilă determinarea vitezei undei de șoc, a temperaturii gazului și a limitelor de rezoluție ale instrumentelor. După ce sa dovedit a afla temperatura unei game largi de elemente, cum ar fi lumina (azot și oxigen) și atomii grei (siliciu și fier). Indicatorii de temperatură au variat de la milioane la sute de milioane de grade.
Informațiile colectate oferă informații importante despre dinamica supernova 1987a și ajută modelele de testare a unui anumit tip de front de șoc. Deoarece particulele încărcate de la explozie nu atrag atomii din gazul din jur, ci le împrăștie folosind câmpuri electrice și magnetice, un astfel de eveniment se numește un impact fără coliziune.
Acest proces este comun pe tot spațiul. Prin urmare, o mai bună înțelegere a situației va îmbunătăți studiul altor fenomene, cum ar fi contactul vântului solar cu materialul interstelar și modelarea cosmologică a formării structurilor de mari dimensiuni în Univers.
