Căutarea vieții în universul infinit este o sarcină incredibil de dificilă. Dar oamenii de stiinta pot chiar sterge cateva locuri din lista. Date noi de la Universitatea din California sugerează că grupul strâns de stele Omega Centauri este puțin probabil să fie acasă la planetele locuite.
Omega Centauri este cel mai mare cluster globular din Calea Lactee, care a făcut să pară un loc minunat de a căuta viață. Are aproximativ 10 milioane de stele, iar distanța de 16 000 de ani-lumină de la Pământ o face accesibilă cu ochiul liber.
În ciuda numărului mare de stele concentrate în centrul Omega Centauri, prevalența exoplanetelor rămâne necunoscută. Miezul ascunde 470.000 de stele, unde cei 350.000 de reprezentanți din punct de vedere al culorii, vârstei și temperaturii sunt candidați potriviți pentru prezența lumilor locuite.
Apoi, pentru fiecare stea, au calculat zona de habitat (condiții pentru prezența apei lichide pe planetă). Deoarece majoritatea stelelor din Omega Centauri sunt reprezentate de pitici roșii, habitatele lor sunt mult mai aproape decât în apropierea Soarelui. Miezul Omega Centauri este potențial capabil să fie locuit de o multitudine de sisteme planetare compacte, cu habitate apropiate de stea. Un exemplu al unui astfel de sistem este TRAPPIST-1, o versiune miniaturală a sistemului solar, care este la distanță de 40 de ani lumină și este considerată ca fiind una dintre cele mai promițătoare locuri de căutare a vieții.
Având în vedere caracteristicile clusterului, oamenii de știință au ajuns la concluzia că astfel de sisteme compacte nu pot locui în nucleul Omega Centauri. De la cel mai apropiat vecin al stelei ne separă 4,22 ani lumină, în timp ce în cluster distanța medie dintre stele atinge doar 0,16 ani lumină. Adică, ele apar aproximativ o dată la 1 milion de ani.
Viteza interacțiunii gravitaționale dintre stele ar fi prea mare pentru a menține o planetă stabilă pe viață. Luând în considerare și alte clustere similare, se poate ajunge la aceeași concluzie. Adică studiul clusterelor globulare cu rate mai mici de coliziune poate conduce la o probabilitate mai mare de a găsi planete vii stabile.
