Una dintre simulările computerelor privind formarea de sateliți (corpuri albe) în jurul Neptunului (sfera albastră)
Astrofizicii au demonstrat procesul de naștere a lunilor ghețoase ale Uranusului. Rezultatul lor arată că astfel de lumi potențial viabile sunt mult mai numeroase în Univers decât se credea anterior. S-au efectuat simulări computerizate la Centrul Elvețian de Supercomputer (CSCS) din Lugano.
În sistemul solar există multe planete cu sateliți: Pământ, Marte, Jupiter, Saturn, Neptun și Uran (numai Mercur și Venus erau ghinioni). Cu toate acestea, sunt lunile comune pentru exoplanetă sau este doar o umbră a sistemului solar? Este dificil să răspundem încă la această întrebare, deoarece descoperirea primului candidat ex-candidat a fost anunțată în octombrie 2018, iar verificarea sistemului este în curs de desfășurare.
Cercetarea nouă vă permite să vă apropiați de soluție. Oamenii de știință s-au concentrat asupra planetelor Uranus și Neptun - giganți de gheață, de 20 de ori mai masiv decât Pământul, dar mai mici decât Saturn și Jupiter. 5 sateliți principali se rotesc lângă Uranus, Neptun are un Triton mare și greu. Interesant este că aceste planete similare au un număr diferit de sateliți.
Planeta se formează în discuri de gaz și praf în jurul tinerelor vedete. Gigantii de gheata (Uranus si Neptun), precum si gigantii de gaze (Jupiter si Saturn), isi formeaza propriul disc in stadiul tardiv al formarii, in care apar sateliti maro Cercetătorii cred că Triton a fost capturat de gravitatea lui Neptun - un fenomen relativ rar. Dar sateliții din Uran sunt mai asemănători cu sistemul Saturn și Jupiter, care a apărut în discul de gaze din jurul planetelor în ultima perioadă a formării lor.
Model de calculator
Anterior se credea că Uranus și Neptun sunt prea ușori pentru a crea un astfel de disc. Prin urmare, oamenii de știință au crezut că lunile lui Uranus ar fi putut apărea ca urmare a unei coliziuni cosmice, asemănătoare formării Lunii Pământului, care este, de asemenea, un eveniment relativ rar. Acum, cercetătorii resping această idee. Simularea computerizată extrem de complexă arată că Uranus și Neptun au reușit să-și creeze propriile lor discuri de gaz și praf în perioada de formare planetară.
Noile concluzii vor avea consecințe importante. Dacă giganții de gheață își pot crea proprii sateliți, atunci populațiile exolun ar trebui să fie mai frecvente în Univers. În căutarea exoplanetăților, vânătorii întâlnesc deseori planete precum mini Neptun, ceea ce înseamnă că avem șanse să găsim sateliți lângă ei.
Această concluzie este, de asemenea, interesantă din punctul de vedere al căutării unor lumi locuibile. În sistemul solar, căutările sunt îndreptate spre sateliții glaciari ai lui Jupiter și Saturn (Europa și Enceladus). Ambele pot avea oceanele acvatice sub crusta de gheata. Într-un astfel de mediu, viața se poate forma și dezvolta. Prin urmare, este posibil ca viața în Univers să fie găsită tocmai pe sateliți, și nu pe exoplanetă.
