Galaxy Messier 86 se mândrește cu o sursă neobișnuită de raze X ultra-strălucitoare

Galaxy Messier 86 se mândrește cu o sursă neobișnuită de raze X ultra-strălucitoare

Folosind datele de la nava spațiale Chandra, oamenii de știință au reușit să găsească în galaxia eliptică Messier 86 o sursă nouă, neobișnuită, ultra-strălucitoare de raze X (ULX). Locația, desemnată M86 tULX-1, trăiește la o distanță de 62.000 de ani-lumină de la centrul galactic.

ULX - surse punctuale de pe cer, care par atât de strălucitoare în raze X că luminozitatea lor depășește un milion de lumină solară la toate lungimile de undă. Ele sunt inferioare în luminozitate față de nucleele galactice active, dar mai luminos mai consistent decât orice proces stelar cunoscut. În ciuda numeroaselor studii, caracteristicile ULX sunt încă incomplete.

Galaxy Messier 86 se mândrește cu o sursă neobișnuită de raze X ultra-strălucitoare

Imaginile Chandrei sunt centrate pe o sursă ciudată în M86 din 24-25 iulie 2013 (stânga) și 2 mai 2016 (dreapta)

De obicei, ULX se află în galaxiile gazdă, dar unele au mai multe. Mai des întâlnite în tipuri de spirală cu naștere în stele. Mai puțin frecvent observată în galaxiile eliptice. Una dintre aceste minuni rare a intrat în revistă. La o distanță de 52 de milioane de ani lumină în Clusterul Fecioarei există o galaxie eliptică M86, care a adăpostit simultan două ULX-uri. Una dintre surse este separată de centrul galaxiei la 62 000 de ani-lumină în partea de nord-vest. Aceasta este a doua sursă, iar prima (CXO J122611.830 + 125647.80) a fost identificată în 2011. Sursa neobișnuită a M86 tULX-1 pare să se datoreze spectrului său relativ dur, comportamentului de tranziție și altor caracteristici, cum ar fi luminozitatea ridicată și localizarea într-o galaxie eliptică. Există două explicații posibile pentru observații. Poate că avem o gaură neagră de masă stelară, care este de 30-100 de ori mai masivă decât Soarele și care atrage materiale dintr-un satelit gigantic cu o mase mică. A doua ipoteză pare mai credibilă. Aceasta este din nou o gaură neagră de masă stelară într-o stare de tranziție între statul normal și cel super mic.

Există și alte explicații: un nucleu galactic activ, un eveniment de microlensing gravitațional, distrugerea mareelor, o variabilă cataclismică, o stea strălucitoare sau o perioadă de tranziție a radiațiilor X extrem de slabe în halo galactic. Scenariul exact se va dovedi a fi determinat după explorarea viitoare a telescopului spațial James Webb.

Comentarii (0)
Căutare