Vederea spațiilor solare în lumină UV vizibilă și extremă. Aici sunt prezentate spiralele luminoase care se întind pe zona activă.
5 iunie, NASA a început să observe regiunea activă care se rotește la soare. Satelitul a continuat supravegherea, observând o creștere, până în 17 iulie, când fața a făcut o întoarcere și a ieșit din vedere.
Zona activă a fost denumită AR12665. A luat 13 zile pentru a finaliza traseul observat. Astfel de pete sunt comune pe Soare, pentru că steaua se mută într-o perioadă de activitate mai scăzută (minimul solar). Aceasta face parte din ciclul standard de 11 ani.
Cercetătorii notează cu atenție astfel de puncte, deoarece cu ajutorul lor se înțelege mecanismul intern al funcționării stelare.
Pe 9 iulie, a apărut un blitz mediu de la fața locului. Acestea sunt explozii pe o stea, trimitând energie și particule de mare viteză în spațiu. Ea a calificat ca tip M1. La 14 iulie a apărut al doilea flash mediu de tip M2. A durat mai mult timp și a fost înrădăcinată timp de 2 ore. În acest moment, a avut loc și o ejectare de masă coronară atunci când viteza a scăzut de la 620 la 466 mile pe secundă.
Pe 5 iulie 2017, Observatorul Solar Dynamics a observat că teritoriul activ face o întoarcere. Călătoria a durat 13 zile, timp în care au fost observate mai multe focare și eliberarea masei coronare.
Această observație va contribui la crearea unor predicții mai precise privind furtunile solare și alte activități ale stelelor. La 16 iulie, ejecția coronară a ajuns pe planeta noastră și a intrat în contact cu câmpul magnetic. Excursia la furtuna solare a durat 2 zile, ceea ce a dus la stralucirea.
