Calea Lactee trăiește în vid

Calea Lactee trăiește în vid

Structura universului seamănă cu brânza elvețiană cu filamente și goluri. Un nou studiu confirmă ideea că suntem într-unul din goluri

În limbajul mai simplu, trăim într-o adevărată pustie. Cercetarea lui Amy Barger în 2013 a arătat că într-o structură universală pe scară largă, galaxia noastră este situată într-un gol imens - o regiune spațială cu mai puține galaxii decât se aștepta. Acest lucru ajută nu numai să înțelegem că trăim într-o gaură de brânză elvețiană, ci explică și de ce există abateri în constanta Hubble (folosit pentru a descrie rata de expansiune).

Desigur, precizia este importantă în calcule. Dar acest lucru este dificil de realizat, deoarece cosmologii diferiți vor obține o abatere a rezultatelor. Și toate acestea se datorează trăirii în vid. Faptul este că în "spațiu gol" există mai multă materie, ceea ce înseamnă că presiunea gravitațională crește, ceea ce oscilează constanta Hubble.

Calea Lactee trăiește în vid

O hartă a Universului local, creată de sondajul digital celestial Sloan. Zonele portocalii au o densitate mai mare de clustere și filamente galactice.

Pentru a înțelege structura universală și această problemă, este important să înțelegem cât mai detaliat "brânza" noastră. Spațiul este reprezentat de goluri și filamente (materie normală). Filamentele sunt supercluste și grupuri galactice care conțin stele, gaze și praf. Se crede că energia întunecată și materia întunecată rămasă din vedere nu umple 95% din conținutul universal. Vecul în care trăim se numește KBC. Raza sa atinge 1 miliard de ani lumină. În timp ce aceasta este cea mai mare "gaură" a celor cunoscuți. Constanta lui Hubble a fost calculată de supernove. Acestea sunt marcatori care măsoară distanțele în spațiul adânc. În ciuda cât de departe sunt din galaxii, aceștia eliberează aceeași cantitate de energie.

Informațiile principale despre universul timpuriu sunt obținute din radiațiile relicve. Vedem că spațiul era fierbinte și omogen cu fluctuații de temperatură mici. Aceste deviații minore ne ajută să derivăm constanta Hubble.

Oamenii de știință cred că nu există nicio contradicție că trăim într-un vid. Și această cunoaștere este importantă, deoarece rezolvă deficiențele unor metode de calcul și ajută la o mai bună analiză a procesului de extindere.

Comentarii (0)
Căutare