Acesta este un instantaneu al lui Jupiter, luat de telescopul spațial Hubble al NASA, la o distanță de 415 milioane de mile.
NASA Telescopul spațial James Webb este cel mai ambițios și mai complex observator spațial. Folosește capabilitățile sale unice de infraroșu pentru a explora Marea Roșie a lui Jupiter, permițându-i să vadă furtuna misterioasă.
Faimoasa furtună a lui Jupiter este listată în lista de goluri ale lui James Webb. Una dintre sarcinile științifice ale instrumentului este studiul planetelor, inclusiv formațiunile misterioase, atât în sistemul nostru, cât și în străinătate. Sensibilitatea în infraroșu a telescopului este un plus excelent în cercetarea petelor cu unde lungi. Imaginile Hubble au arătat schimbări surprinzătoare în dimensiunea formării pe parcursul lungilor ani de observare.
Este planificat să se utilizeze tehnologia medie IR MIRI pentru a crea hărți multispectrale ale Marelui Spot Roșu și pentru a analiza structurile termice, chimice și ale cloud-ului. Cercetătorii vor avea posibilitatea de a observa lungimile de undă în infraroșu care pot înțelege culoarea locului. Este adesea atribuită radiației UV a Soarelui care vine în contact cu substanțele chimice care conțin azot, sulf și fosfor, care se ridică din atmosfera mai profundă a lui Jupiter.
Snapshot-ul Marelui Spot Roșu în culori reale, creat utilizând date din camera JunoCam pe nava spațială Juno Utilizarea MIRI pentru observarea în intervalul 5-7 micrometri poate fi importantă, deoarece nici o altă misiune nu ar putea observa planeta în acea parte a spectrului electromagnetic. Mai mult, astfel de observații nu pot fi făcute de pe Pământ. Aceste valuri de lumină vă permit să vedeți subprodusele chimice unice ale furtunii, oferind o idee despre compoziție.
Observările lui James Webb vor ajuta, de asemenea, să înțeleagă dacă Marele Spot Roșu generează căldură și eliberează Jupiter în atmosfera superioară. Acest lucru ar explica temperaturile ridicate din această regiune. Un studiu recent realizat de NASA a arătat că coliziunea undelor gravitaționale și sonore create de furtună este capabilă să genereze căldură observată.
Furtuna a fost urmărită încă din 1830, dar se crede că a existat mai mult de 350 de ani. Cauza longevității este încă un mister. Dimensiunile spoturilor sunt reduse treptat, deci nu trebuie să vă bazați pe parametrii originali, ci pe cei existenți. Observațiile vor arăta structura verticală a furtunii, care va deveni o constrângere importantă pentru simularea numerică a meteorologiei lui Jupiter.
