Oamenii de știință din SwRI au studiat dublul asteroizi Patroclus. Sa dovedit că în primele 100 de milioane de ani sistemul solar sa confruntat cu o agitație serioasă
Cercetătorii de la Institutul de Cercetare Sud-Vest (SwRI) au examinat o pereche neobișnuită de asteroizi și au descoperit că existența lor indică o rearanjare precoce în sistemul solar. Obiectele se numesc Patroclus și Menetus, care se întind pe o lățime de circa 70 de mile și se rotesc unul în jurul celuilalt. Acestea sunt singurele corpuri vechi mari, atribuite asteroizilor troieni. Acestea aparțin populației lui Jupiter.
Se crede că troienii au fost capturați în perioada dramatică a instabilității dinamice, când a existat o transpunere a planetelor gigantice - Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun. O pereche de asteroizi oferă dovezile necesare pentru aceste evenimente. Shake-up-ul a determinat Uranus și Neptun să se miște în afară, unde s-au ciocnit cu o mare populație de corpuri mici (surse Kuiper Belt). Multe corpuri erau mai aproape de Soare, în timp ce altele erau blocate între asteroizii troieni.
Dar nu totul este atât de neted cu modelul. Studiul perechii de asteroizi indică faptul că instabilitatea dinamică a planetelor gigant a avut loc în primii 100 de milioane de ani de formare a sistemului nostru.
Animația arată cum se rotește o pereche de asteroizi. Cercetătorii consideră că trecerea la scară largă a planetelor ar fi trebuit să aibă loc la începutul istoriei sistemului solar Modelele recente de formare a corpurilor mici sugerează că aceste tipuri de obiecte duble ar trebui să fie considerate rămășițe din cele mai vechi timpuri ale sistemului, când perechi de corpuri mici pot fi create dintr-un nor zdrobitor de pietricele. Observările din centura Kuiper arată, de asemenea, că astfel de perechi erau obișnuite în cele mai vechi timpuri.
Dacă ne amânam instabilitatea pentru câteva sute de milioane de ani, așa cum este descrisă în unele modele evolutive, coliziunile din interiorul discului original ar sparge obiecte dubioase fragile, din cauza cărora nu ar putea fi printre asteroizii troieni. Instabilitatea dinamică precoce ar lăsa mai multe corpuri binare supraviețuitoare. Noile modele au tendința de a avea versiuni cu instabilitate anterioară.
Astfel de concluzii au implicații importante asupra planetelor asemănătoare Pământului, în special în ceea ce privește originea craterelor de impact mari pe Lună, Mercur și Marte, care au apărut acum 4 miliarde de ani. Obiectele de impact au fost mai puțin probabil să scadă din zonele externe ale sistemului, ceea ce înseamnă că au fost create de mici rămășițe ale procesului de formare a planetei pământești. Studiul evidențiază importanța explorării în continuare a asteroizilor troieni. Mai multe informații vor fi obținute de la misiunea Lucy a NASA, care va studia cuplul Patrocles-Menetus în 2033.
